Gandurile intruzive: de ce am ganduri ciudate?
Uneori, un gand apare ca de nicaieri. Nu este ceva ce ai mai gandit inainte ca tematica sau continut.
„Daca as face rau cuiva?”„Daca, de fapt, nu imi iubesc partenerul?”„Daca imi place gandul asta?”„Daca innebunesc?”„Daca pierd controlul si fac ceva ingrozitor?”„Daca gandul asta spune ceva despre mine?”
Te intrebi apoi „De ce am avut gandul asta?”
Am intalnit in cabinet oameni care s-au speriat foarte tare de propriile ganduri. Uneori era vorba despre imagini violente, alteori despre ganduri sexuale, religioase sau despre lucruri complet nepotrivite contextului sau valorilor personale. Unii imi spuneau ca nu mai pot sta linistiti langa persoanele pe care le iubesc, altii evitau anumite situatii, cautau constant reasigurari sau incercau sa isi demonstreze ca „nu sunt genul de om care ar putea face asa ceva”.
Daca recurgi la genul acesta de reasigurari, cazi intr-o capcana. Cu cat incerci mai mult sa demonstrezi ca un gand nu te reprezinta, cu atat incepi sa ii acorzi mai multa atentie.
De exemplu: ti vine, din senin, gandul „Daca as impinge persoana asta?” Poate fi un gand de o secunda. Daca il lasi sa treaca, probabil ca peste cateva minute nici nu mai stii ca a aparut. Dar daca incepi sa te iei la intrebari, muti automat atentia pe gand si acesta incepe sa capete greutate
„De ce mi-a venit asta?”„Oare as putea sa fac asa ceva?”„De ce am putut sa ma gandesc la asta?”„Daca inseamna ca am o problema?”„Dar daca, intr-o zi, pierd controlul?”
Verificarile si cautarea de reasigurare pot suna cam asa:
„Cum ma simt cand ma gandesc la asta?”„Am mai avut gandul asta?”„Ce am simtit cand am vazut cutitul?”„Dar daca nu sunt suficient de sigur ca nu as face-o?”
Aici vad destul de des ca oamenii ajung sa se blocheze. Gandul initial poate sa fi fost foarte scurt, dar analiza lui continua minute sau chiar ore. Creierul produce ganduri tot timpul. Unele sunt utile, altele sunt absurde, unele sunt placute, altele dezgustatoare. Unele sunt complet opuse valorilor noastre.
Faptul ca ai avut un gand nu inseamna ca iti doresti acel lucru. Nici ca il vei face. Gandurile noastre, chiar daca multe, chiar daca unele deranjante,nu au nicio valenta. Importanta este daca de catre noi, de interpretarile pe care le dam acestor ganduri “daca totusi inseamna ceva?”
De altfel, oamenii care se sperie cel mai tare de gandurile intruzive sunt adesea tocmai cei pentru care continutul acelui gand intra in conflict cu ceea ce considera acceptabil. Un gand poate sa fie foarte ciudat si totusi sa ramana doar un gand. Este important de observat diferenta dintre a avea un gand si a intra intr-o lupta cu el.
In cazul gandurilor intruzive, tentatia de a obtine certitudine este foarte mare. Vrei sa stii sigur ca nu esti periculos, sigur ca nu iti doresti acel lucru, sigur ca nu vei pierde controlul, sigur ca gandul nu inseamna ceva despre tine. Numai ca mintea in care s-a creat gandul nu iti poate oferi genul acesta de certitudine. De aici poate incepe un cerc destul de obositor: apare gandul, te sperii, il analizezi, cauti reasigurare, te linistesti pentru putin timp, apoi apare din nou, uneori chiar mai intens.
In terapie, prin ERP vreau sa imbunatatim relatia ta cu indoiala. De cele mai multe ori, persoanele pentru care aceste ganduri intruzive devin problematice, sunt aceleasi persoane carora nu le surade ideea de incertitudine. Acele persoane care spun adesea “ah, mie imi place sa stiu dinainte cum stau lucrurile” sau “lasa ca ma ocup eu de tot sa ma asigur ca iese ok”.
Prin ERP, foarte simplificat, vreau sa inveti ca este ok sa nu stii, ca nu exista un pericol real daca nu esti sigur/a de veridicitatea acelui gand. Un gand poate sa existe fara sa stim daca inseamna ceva sau nu, iar acest lucru nu o sa ne schimbe ca oameni.
Daca te sperie ideea ca ai putea rani pe cineva, faptul ca gandul apare poate parea foarte important. Daca te temi ca nu iti iubesti partenerul, orice schimbare de emotie poate deveni o dovada pe care o analizezi. Daca te temi ca ai putea pierde controlul, incepi sa iti monitorizezi permanent comportamentul.
Si, fara sa iti dai seama, ajungi sa iti traiesti viata in jurul gandului.
Un gand intruziv poate sa ramana prezent si, in acelasi timp, sa iti vezi mai departe de viata. Uneori, schimbarea incepe atunci cand nu mai incerci sa obtii raspunsuri la intrebarea „Dar daca...?”.
Il observi, il lasi acolo si continui sa faci ce aveai de facut.
*imagine generata de AI
Comentarii